Recenzii

stick_figure_check_cancel_400_wht_7072-300x217

 

Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Gunoierul”:

Saptamana trecuta am vazut spectacolul Gunoierul, la Teatrul Rosu. Chiar daca Gunoierul era mai mult decat un gunoier (sau, ca sa ma exprim altfel, nu era chiar gunoier), spectacolul m-a dus cu gandul la toate chestiile enumerate mai sus. Suntem noi, oare, constienti de lucrurile pe care le aruncam la gunoi? Aruncam documente pe care sunt inscrise toate datele personale. Aruncam chestii intime, de care nu ar trebui sa stie nimeni.

Cand gunoierul aduce si dovezi confirmarii sale … comedia atinge cote maxime. Si devine dinamica. Atat de dinamica incat la un moment dat se poate juca chiar la masa ta sau te poate include in dialogul actorilor. Nu, nu te speria de asta, ci admira  creativitatea si curajul echipei  de a se supune unei astfel de incercari. Pentru ca de fiecare data publicul este altul iar reactiile sunt diferite. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Gunoierul”:

Spectacolul acesta mi-a aratat ca gunoiul este (sau ar trebui sa fie considerat) precum actul de identitate, iar gunoierul  este cu siguranta mai mult decat omul care strange  gunoiul. Gunoierul este un mic detectiv de cartier care stie tot ce misca :-) .

Comedia spumoasa “Gunoierul” aduce in prim plan  o intalnire neprevazuta intre un locuitor al Bucurestiului si un gunoier la ghena din spatele blocului; punand accent pe nevoia de confirmare umana, indiferent daca aceasta confirmare vine din partea unuia care il cunoste prin  prisma gunoiului menajer. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Nunzio”:

“Nunzio” ne spune povestea a doi oameni foarte diferiti dar care  reusesc in ciuda diferentelor sa rezoneze foarte bine. Sa  isi poarte o prietenie sincera si dezinteresata.

Decorul este foarte simplu… aproape inexistent, iar curajul celor doi tineri ( Dragos Panait si Nicholas Catianis) de a sustine o piesa intr-un act este impresionant. Pentru ca intensitatea trairilor este alta. Intr-o astfel de piesa n-ai timp sa convingi, sa cresti … trebuie sa impresionezi de la prima scena. Iar Nunzio (Nicholas Catianis) reuseste sa impresioneze din primele secunde. La fel si Pino,( Dragos Panait)  prietenul sau. Amandoi reusesc sa impresioneze foarte repede prin naturaletea cu care isi interpreteaza rolurile, prin lejeritate.

Nunzio te va face cu siguranta sa te gandesti la prietenii tai si la cat de norocos esti ca ii ai aproape. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ileana Andrei (ileanaandrei.ro) despre spectacolul „De ce tocmai tu?”

Povestea plimba spectatorul printr-o multime de stari. Am ras, am lacrimat, am suspinat, am fost surprinsa de schimbarile de situatie si m-a impresionat maiestria cu care a fost scris textul. Pentru ca, desi ar fi putut cu usurinta sa alunece in patetic, mentine actiunea la limita dintre comic si tragic, pastrand umorul de calitate si emotia, deopotriva. Si naste ganduri, intrebari serioase :”Ce-ar fi daca eu as trai asa ceva? Cum as reactiona? Ce decizie as lua?”.
Finalul este unul neasteptat pe care va las sa il descoperiti singuri. (articolul compet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Iulie si August”:

Personajele acestei piese – Iulie si August – vorbesc cu o sinceritate uimitoare despre viata, familie, fericire. Vorbesc despre ei si motivele care i-au adus aici, in locul in care urmeaza sa invete “Zborul in doi“.

Zborul acesta in doi, pe cat pare de simplu la inceput pe atat de dovedeste a fi de complicat la final. Dar foarte interesant este ca o data cu complicatiile vine si frumusetea. Pentru ca DA, oricat de complicat ar fi zborul, e mai frumos in doi … are alt sens.

Piesa, o comedie amara dupa parerea mea, a reusit sa-mi starneasca tot felul de trairi. A reusit sa ma faca sa rad si in acealasi timp sa ma gandesc serios  la diverse momente pe care le-am trait; la diverse decizii pe care le-am luat de-a lungul timpului. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Bogdan Daradan (presainblugi.com) despre spectacolul „Iulie si August”:

AUGUST SI IULIE  nu e o piesa pentru un public slab de inger si in niciun caz pentru copii…Eu, personal, n-as lasa copiii la o astfel de piesa…Nu are replici prea violente si singurele cuvinte tendentioase sunt cele care fac referire la fecale… Exista si o scena care trimite spre sex dar intr-un mod mai mult comic decat sexual…Nu aici sunt problemele de public ci ideea piesei in sine… SI-NU-CI-DE-REA si motivatiile intrinseci sau extrinseci despre asta..

Piesa ridica multe semne existentiale de intrebare, elemente ale absurdului pe care le regasim si la Eugen Ionesco, o piesa care chiar daca are happy end musteste de filozofie, o piesa despre filozofia quantica a NIMIC-ULUI… Totul e lasat suspendat dincolo de aplauze…

Adevarul e  relativ pentru ca TIMPUL e relativ, si insasi nimicul nu face sens cand sensul insusi este eteric…Despre asta a fost piesa…

FILOZOFIE QUANTICA…ADICA o piesa GENIALA! O recomand celor care vor sa gandeasca mai mult si sa simta si mai mult…Pentru ca, iubirea, chiar poate schimba TOTUL! (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Raluca Uluiteanu (ralucauluiteanu.eu) despre spectacolul „Cod rosu”:

Cod rosu este un spectacol care vorbeste despre Romania si starea natiunii. Romania se afla sub cod rosu de prostie si hotie. Si nu vrem sa facem nimic pentru a ne schimba soarta in bine. Ne ascundem intr-un coltisor in care ne simtim noi confortabil, incercam sa ignoram codul rosu sub care ne aflam, ne adaptam societatii in care traim si incercam sa mergem asa mai departe.

Joaca cu gramatica limbii romane mi-a placut cel mai mult in acest spectacol: doar si decat, serviciUs.a. Cred ca este destul de greu sa subliniezi intr-un mod ironic, intr-un spectacol de teatru, greselile pe care le intalnim in fiecare zi. Cand aud la cei din jurul meu ca spun servici, in loc de serviciU, simt ca explodez. Stiu, oricine poate sa greseasca. Si eu gresesc. Dar putem incerca sa nu mai gresim la nivel de cod rosu. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Dragoste si caspuni”:

Fara a fi vulgara in vreun fel, “Dragoste  si capsuni” vorbeste despre sex si despre importanta lui. Despre legatura dintre sex si dragoste. Despre nuantele pe care  sexul si dragostea le capata atunci cand sunt traite impreuna sau separat.

Un alt lucru care mi-a placut la acest spectacol a fost ideea de a folosi momente de coregrafie la inceputul si finalul spectacolului.  Acestea au reusit sa sublinieze ideea “de doi“. Pentru ca “in doi” totul capata un alt sens. Fie ca vorbim despre dans sau dragoste, sex sau relatii interumane. Dar vorbim de doi care sunt cu adevarat acolo, nu doar prin prezenta fizica. Ana si Alex au inteles foarte bine lucrul acesta si au intrat foarte bine in pielea personajelor pe care le-au interpretat. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Imi place cum mirosi”:

Pentru a spune, insa, Imi place cum mirosi, trebuie doar sa treci pe langa persoana respectiva cateva secunde. Mirosul poate diferentia o persoana. O poate face atragatoare. Nu stii cum gandeste, cum scrie, cum vorbeste, cum se imbraca. Primul contact cu acea persoana este mirosul.

Daca mirosul este completat de o persoana frumoasa, efectul este multiplu. Mirosul te-a atras, insa ai fost multumit de ceea ce ai gasit acolo.

Despre Neil LaBute v-am mai zis. Este cel mai apreciat dramaturg contemporan. Tocmai v-am povestit putin cum e cu spectacolele clasice si cele noi. Neil LaBute are spectacole actuale, jucate cu succes si in Romania. Imi place cum mirosi este, probabil, cel mai bun spectacol scris de el pe care l-am vazut eu. Am mai vazut 3, Niste Fete, Fragil, Derapaje, toate placandu-mi, fiecare in felul sau. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Caldura? Mare?”:

Neavând nicio legătură directă cu starea vremii, spectacolul se poate juca indiferent de temperatură sau locație, efectul generator de reprize succesive de hohote de râs fiind garantat. De ce spun asta? Pentru că actorii care vor urca pe scenă sunt atât de haioși încât trebuie doar să vezi distribuția și deja de apucă râsul. Dacă nu se întâmplă asta înseamnă că nu i-ați văzut jucând.(…)

Pornind de la scurta schiță a lui I.L. Caragiale, pe post de intro, cei trei introduc publicul în atmosfera de poveste a epocii trecute, dar nu apuse, prezentată de Caragiale în operele sale. Apoi, prin adaptare liberă, publicul trece prin mai multe scenete, păstrându-și mereu zâmbetul pe buze.

Operele alese sunt pline de umor și foarte bine interpretate, necesitând o atenție sporită din partea privitorului pentru a nu se pierde în detalii. Însă, fiind vorba de mai multe mini-piese combinate, este foarte ușor să prinzi, din nou, firul narațiunii. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Caldura? Mare?”:

Mult mai frumos decat ma asteptam … Caragiale pus in scena este cu mult peste Caragiale citit sau studiat in scoala. Sau cel putin asa mi se pare mie … Caragiale  jucat de cei 3 actori a reusit sa-mi trasmita mai mult decat cel pe care l-am citit eu prin scoala!

Aceasta adaptare mi s-a parut una foarte bine gandita intrucat nu s-a limitat la o singura scrie a lui Caragiale, ci m-a purtat prin aproape toate operele marelui dramaturg. Din acest motiv, “Caldura?Mare?” reuseste sa placa si celor ca mine, care nu sunt cei mai mari iubitori  ai lui Caragiale.

As reptea experienta? Cu siguranta DA !!!

La fel cum as repeta  si experienta de a-l vedea jucand pe  Eduard Cirlan- care mi s-a parut absolut fantastic. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Raluca Uluiteanu (ralucauluiteanu.eu) despre spectacolul „O comedie despre insomnie”:

O comedie de limbaj, de situatie si chiar de nume. O frumoasa comedie despre conflictul dintre femei si barbati. Ce isi doreste ea, ce isi doreste el si cum se intalnesc dorintele celor doi undeva la jumatatea drumului si apare compromisul. O poveste care te binedispune, te face sa razi mult si totodata te pune pe ganduri, te face sa reflectezi asupra vietii tale, relatiei tale, visurilor tale.

Trebuie sa invatam sa ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce ne poate oferi cel de langa noi, sa invatam sa pastram ceea ce avem si sa facem schimbari doar atunci cand ele sunt cu adevarat necesare.

Este prima oara cand ii vad pe cei doi actori pe scena. Sunt tineri, frumosi, talentati si formeaza un cuplu simpatic. Stiu sa se joace cu cuvintele si sa nu se lase intimidati de lumina refletoarelor. Stiu sa primeasca aplauzele care li se cuvin si sa multumeasca. Abia astept sa-i vad si in alte spectacole faine. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Caldura? Mare?”:

Exista, de asemenea, spectacole care merg jucate doar in anumite perioade din an si in anumite contexte. Piesa de teatru „Caldura? Mare?”, de Ion Luca Caragiale, merge perfect jucata in aer liber, pe terasa. E drept, parca se potriveste mai bine in iulie, cand curg apele pe tine. Dar se potriveste si la inceput de septembrie, cand ti-e mai mare dragul sa stai pe terasa, in fata unei beri reci, care acum nu se mai incalzeste atat de repede precum in luna lui cuptor.

Am vazut „Caldura? Mare?” la Teatrul Rosu. Pe langa textul lui Caragiale, pe care-l stim cu totii, au fost jucate pe scena si cateva chestii noi. In limbajul teatral (dar si cinematografic) se numeste o adaptare libera. Rezultatul a fost unul extrem de placut, spectatorii aplaudand indelung prestatia actorilor la finalul spectacolului. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „O comedie despre insomnie”:

Despre criza prin care trec cei doi soti, va pot spune doar atat: intoarsa de la teatru, dupa o seara de “culturalizare”, Rodica realizeaza faptul ca Erasm nu se ridica la “noile ” sale standarde si il trezeste pe acesta din somn incercand sa-l faca sa inteleaga acest lucru. Ce urmeaza ??? Comedie si …  insomnie.

Momentul de criza prin care trec cei doi nu este doar momentul lor. Este momentul tuturor cuplurilor in care, la un moment dat, ea si-a dorit mai mult de la el/ de la relatia lor, iar el (vizibil iritat de dorinta ei- cu atat mai mult cu cat discutia are loc la miezul noptii)  rezolva “problema” cum se pricepe mai bine, indiferent care sunt consecinetele.

Este o piesa la care se rade foarte mult si datorita faptului ca spectatorii se regasesc in modul in care reactioneaza cei doi in fata “problemei conjugale” cu care se confrunta. Regizorul a surprins foarte bine aspectele vietii de cuplu, iar actorii si-au intrat foarte bine in rol. Erasm si Rodica se comporta exact ca un cuplu din viata reala. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Top Dog”:

Monoloagele filozofice incearca sa ne faca sa deschidem ochii si sa ne trezim la realitate, o realitate destul de dura in care ni se spune ca am fi mici și neinsemnati. Si ca dog e, de fapt, God scris invers. Doar ca e o situatie de“preaching to the wrong crowd” in care lumea vine sa se distreze dupa o zi incarcata tocmai de problemele pe care autorul incearca sa le exemplifice.

Jocul scenic al baietilor este unul foarte bun care reusește sa acopere dramatismul din scenariu si sa faca publicul sa rada, din cand in cand. E drept, e amuzant sa privesti din exterior si sa realizezi ca problemele cotidiene sunt mici si neinsemnate (first world problems), insa zambetul iti dispare de pe fata in momentul in care realizezi ca razi pe seama lor doar 75 de minute din 24 de ore. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Top Dog”:

Teoretic, piesa Top Dog se vrea a fi un show de stand up comedy. Practic piesa asta reuseste mai mult de atat! Asta deoarece reuseste sa imbine foarte bine show-ul de stand up comedy cu un spectacol clasic.  Reuseste sa imbine momente de o dezinvoltura remarcanta in care accesntul este pus pe comunicarea cu publicul,  cu monoloage cu foarte mare substrat sustinute de cei doi actori.

De fapt, cred ca piesa Top Dog prin asta se diferentiaza de restul show-rilor de stand up comedy ale momentului – prin monologurile filosofice despre viata, prin referirile la situatiile cotidiene de care ne lovim cu totii. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Imi place cum mirosi”:

Spectacolul, plin de rasturnari de situatie, ii are în distributie pe Calina Epuran(Sophie Rauschmeyer) , Cosmin Vijeu (Andy Hobart), Vasile Revnic (Norman Cornell).

I-am vazut jucand pentru prima data si marturisesc ca-s incantat ca suntem contemporani si ca o sa ma pot bucura de talentul lor si in alte spectacole. Vasile Revnic a fost senzational! A intrat perfect in rolul personajului inocent, îndragostit pentru prima oara, care viseaza cu ochii deschisi la persoana iubita! Talent si daruire, atat pot spune despre el. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Raluca Uluiteanu (ralucauluiteanu.eu) despre spectacolul „Top Dog”:

“Top Dog” este un spectacol despre conformism si lucrurile insipide de zi cu zi, care ne macina sanatatea, nervii, viata. Cati dintre voi nu sunteti nevoiti dimineata sa beti o cafea, o ciocolata calda sau un ceai negru pentru a va trezi? Cati dintre voi mergeti zambind catre serviciu, nerabdatori sa ajungeti si sa va apucati din nou de lucru?

Textul lui Eric Bogosian merge atat de departe in duritatea sa incat desfiinteaza esenta umanitatii. Personajele comunica direct cu publicul, exprimandu-si gandurile prin cateva monoloage clare, pe diferite teme: religioase, sociale, politice.

Spectacolul cu elemente de stand up te provoaca sa gandesti, sa faci o descoperire geniala, sa aduci o inventie deosebita, sa gasesti o solutie pentru o viata mai buna. Sa crezi in tine si sa faci ceva acum. Sa nu te descurajezi si sa nu te pierzi in rutina. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Fat Frumos din Ferentari”:

Cand m-am decis sa-mi fac blog, una din promisiunile pe care mi le-am facut a fost aceea de a scrie numai de lucruri frumoase, pozitive . Astazi fac o exceptie deoarece nu se mai poate… e CRIZA mare, frate.  Atat de mare este criza incat  Fat Frumos s-a mutat din palatul sau minunat … in Ferentari. Delicatetea  Ileanei Cosanzeana e doar o amintire.  Datorita crizei, aceasta a devenit o gospodina in toata regula…a invatat sa gateasca, sa spele si sa-l ingrijeasca pe Fat Frumos fara ajutorul slugilor. Nici Calul nu mai e cea a fost … Acesta a dat jaratecul pe berea cumparata pe datorie de la buticul din colt. (articoul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Fat Frumos din Ferentari”

Saptamana trecuta, la Teatrul Rosu, s-a jucat spectacolul Fat-Frumos din Ferentari. Din start m-a intrigat titlul: Fat-Frumos din Ferentari? Pudicii au strambat din nas, rasistii au spus ca din principiu nu ar vedea asa ceva, iar cinefilii m-au condamnat pentru ca am preferat acest spectacol in dauna marelui Hercules. Ma rog, ideea in sine, de a avea de ales dintre Fat-Frumos din Ferentari si Hercules mi s-a parut simpatica. Ce am vazut, de fapt? Am vazut o adaptare interesanta a basemelor copilariei. Fat-Frumos este acum un gigolo de Ferentari, Calul lui Fat-Frumos este un fel de sluga a acestuia, mai avem si nevasta lui Fat-Frumos, ca deh, orice Fat-Frumos trebuie sa fie insurat, iar Zmeul, in Ferentari, nu poate fi decat de la o institutie a statului articolul complet aici).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (ralucauluiteanu.eu) despre spectacolul „Pinalti”:

Titlul spectacolului exprima in dulcele grai moldovenesc exact aceasta lovitura de la 11 metri. Si tocmai ce mi-a trecut prin cap o idee: ar fi fost tari simpatic acest articol scris pe moldovineste. Sau poati ar fi fost greu de citit si enervant, asadar ramani asa. Dar cine vrea, il poati citi in moldovineste. Regizorul Radu Popescu a ales extraordinar de bine distributia pentru acest spectacol. Doi actori talentati, tineri si frumosi. Pe langa talent, Ovidiu Usvat are fata de englez, iar Daniela Tocari interpreteaza rolul cu un accent moldovenesc perfect, aspect foarte important si haios in acest spectacol. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Pinalti”:

Traducatoarea ,  o femeie foarte frumoasa, se dovedeste a fi genul de femeie  dispusa sa obtina ceea ce vrea prin orice mijloace. Iar cand o femeie isi doreşte ceva … in 90% din cazuri obtine acel ceva  🙂 . Din punctul meu de vedere, Pinalti, este genul de spectacol prin care se demonstreazainca o data slabiciunea barbatilor în fata femeilor . O slabiciune constientasi asumata. Spectacolul “Pinalti” l-am vazut joi sears la Teatrul Rosu in Music Club. Regia este semnata de  Radu Popescu. In distribuție ii regasim pe Daniela Tocari și Ovidiu Usvat. Doi tineri foarte talentati ce au reusit ss facs un spectacol foarte bun. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dana Danescu (TV CITY) despre spectacolul „Iubirea e un lucru foarte mare”:

Iubirea e un lucru mare, ne-au demonstrat-o aseara Tanta si Costel interpretatţi de Ana Maria Stoica si Daniel Hara. Cei doi actori alaturi de cei trei povestitori au reusit sa destinda atmosfera si sa ridice publicul in picioare. Au reusit sa aduca zambetul pe buze tuturor, desi ei aveau in suflet durerea pierderii unui coleg drag, coleg si prieten ce trebuia sa le fie alaturi pe scena chiar in momentul acela, dar se pare ca Dumnzeu a avut nevoie de Sorin Saguna ( actor) pe scena din cer. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Ieri, azi, maine si oricand”:

Cum vi se pare sa iti petreci noaptea alaturi de un strain, pentru ca apoi sa pleci DIN PROPRIA CASA, lasand acel strain singur, fara posibilitatea de a pleca pana seara? Cum vi se pare ca strainul sa plece din casa ta, fara ca tu sa-i iei numarul de telefon? Ma rog, strainul, in cazul de fata, este o ea. Care ea se intoarce in casa ta, dupa o luna, pentru a-ti da peste cap viata. Iti da o veste care cu siguranta iti va schimba viata. In bine sau in rau. Ti s-a intamplat si tie ori ti se va intampla. Ieri azi maine si oricand.(articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Ieri, azi, maine si oricand”:

O poveste despre inceputuri, ce nu difera cu nimic de a fiecaruia dintre noi. O poveste despre greselile si  tachinarile acelea de la inceputul unei relatii. O poveste despre decizii. Despre deciziile acelea asumate cu tot ceea ce inseamna asta. “O comedie  cu replici delicioase”, cum  spune Raluca pe blogul sau . O comedie usor amaruie  as adauga eu. Delicioasa dar amaruie. Desi e comedie , “Ieri, azi maine si oricand ” e genul acela de piesa de la care pleci cu mai mult decat o portie sanatoasa de ras. Pleci cu o lectie invatata,  intrebandu-te daca ai fi procedat la fel? (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (ralucauluiteanu.eu) despre spectacolul „Ieri, azi, maine si oricand”:

Replici delicioase, comic de situatie, comic de limbaj, romantism, emotie, nebunie, speranta. O comedie care iti poate schimba viata. Ieri, azi, maine si oricand. Un spectacol pe care l-as revedeaoricand cu mare drag, ca si cum l-as vedea intaia data. Pe Victoria Raileanu am vazut-o pentru prima oara pe scena si mi-a placut mult. Este talentata si energica. Pe Conrad Mericoffer l-am mai vazut in Crima la Howard Johnson. De aceasta data, impresioneaza placut si ca regizor. Cei doi au reusit sa ma seduca si sa ma faca sa ma simt acolo, in lumea lor. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul ” Hai sa facem sex”:

(…) este o comedie  decenta, fara vulgaritati in care se vorbeste deschis despre  un subiect mereu actual – sexul. Faptul ca personajele piesei reprezinta tiplogii diferite ( sot, sotie, amanta, profesor sexopat-olog  ) si au totodata opinii diferite asupra sexului, amplifica foarte mult comicul situatiei. Pe intreg parcursul piesei sunt transmise multe mesaje motivationale, mesaje cu un puternic caracter constructiv. Aceste mesaje fac piesa mult mai profunda de cat poate parea la o prima vedere. Este genul acela de comedie cu multiple subintelesuri.

(…) Spre rusinea mea, pentru ca ma consider iubitor de teatru, nu mai vazusem niciun actor din distributie jucand si nici vreun spectacol regizat de Felix Crainicu. Dar au fost buni, mai ales Monica Sandulescu care a facut un rol senzational. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „Aventura in 4”:

Despre subiectul piesei am mai scris si dupa ce am vazut repetitiile . Este o piesa despre dragoste. O dragoste neimpartasita ce determina un om sa faca tot felul de lucruri pentru a-si recapata marea iubire.(…) Apoi a inceput piesa si m-am bucurat sa aud efecte sonore care au completat foarte bine decorul. Efecte ce m-au facut sa ma simt de parca as fi fost cu adevarat intr-o gara uitata de lume. S-au auzit sunete produse de  greieri, gaste si alte vietati din peisajul rural. La o prima privire mai atenta oricine poate realiza ca “Aventura in 4 ” nu este o piesa clasica. Din distributie fac parte Catalin Stelian, Adelina Mihalcea, Silvia Gagu, Robert Neagoe, Cristina Diaconescu. Hmmm … “Aventura in 4″ cu 5 personaje. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Paul Dutu (pauldutu.eu) despre spectacolul „De ce tocmai tu?”:

E o piesa de dragoste. O comedie dulce-amaruie asa cum, in fond si la urma urmei, este si dragostea. “De ce tocmai tu ?” ne spune povestea a doi oameni, a doi artisti.(…) Desi am vazut piesa pentru a doua oara , emotiile transmise au fost foarte puternice! Mi se intampla foarte rar sa retin replici din piesele de teatru. De obicei ma concentrez asupra sentimentelor transmise, asupra starilor pe care mi le da piesa respectiva.  Piesa aceasta, insa, a reusit sa-mi intipareasca in minte si in suflet replica Aghatei   “Pe lumea asta n-am decat clipa . Esti in ea … . Daca vrei sau nu sa ramai , tu hotarasti.”  Este una dintre cele mai incarcate de emotie replici pe care le-am auzit de cand merg la teatru. Iar Ioana Zarnescu este absolut senaztionala. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Iulia Anghelescu (deprincapitala.wordpress.com) despre spectacolul „Sot de vanzare”:

(…)Piesa Sot de vanzare, – Teatrul Rosu (www.teatrul-rosu.com), o piesa jucata de trei actori, amuzanta usor exagerata dar adaptata cumva generatiilor noastre. Merita vazuta zic eu. Asa am ajuns eu in club sa merg la teatru. Mi s-a parut oarecum interesanta ideea, mai ales ca la teatru nu gasesti bilete, sau trebuie sa le rezervi cu mult timp inainte, iar in club dansezi si bei iar eu acum nu prea mai reusesc. Deci combinatia de muzica/atmosfera de club, pauza scurta si apoi piesa de teatru mi s-a parut chiar interesanta. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Aventura in 4”:

(…)cel mai mult imi plac spectacolele cu titluri tricky. Imi place cand titlul m-a facut sa ma gandesc la ceva, iar spectacolul era despre o chestie un pic diferita. Nu vreau sa se vorbeasca despre mere si sa fie un spectacol despre cartofi (metaforic vorbind). Cand insa titlul, Aventura in 4, ma duce cu gandul la ceva clasic (2 cupluri, lui placandu-i partenera celuilalt si invers) iar spectacolul este despre CU TOTUL altceva, nu pot decat sa ma bucur.(…) In aceasta frumoasa comedie l-am regasit pe Catalin Stelian. Este un actor care poate juca o tona de roluri: joaca, la fel de bine, atat un betiv, cat si o femeie (in Traieste-ti fanteziile). A jucat foarte bine si-n De ce tocmai tu?, rolul unui pictor.(articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul  „Aventura in 4”:

O gara intr-un colt uitat de lume. O femeie face curat. Un betiv asculta muzica la casetofon. Barbatul nu a fost dintotdeauna asa, din pacate dragostea neimpartasita l-a purtat pe un drum gresit. (…) E bine sau nu, cine suntem noi sa judecam? Acum suntem simpli spectatori, candva fiecare din noi a trait o iubire neimpartasita sau a pierdut o mare iubire. Pentru unii viata s-a oprit in loc din acel moment, pentru altii ea a continuat asa cu durerea bine ascunsa si speranta intr-o buna zi.(…) Catalin Stelian in rolul betivului este extrem de haios. L-am mai vazut in Traieste-ti fanteziile, tot o productie a Teatrului InDArt. Viziunea regizorului asupra acestei povesti de iubire este foarte interesanta. Bogdan Gagu stie ca teatrul este mai presus de cuvinte si este foarte important ce transmiti publicului, cu ce emotii si ganduri ajunge spectatorul acasa.(articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Aventura in 4”:

(…)Cand patru persoane se nimeresc pe același peron al unei gari mici de provincie in care nici macar nu opresc toate trenurile, iar lumina se stinge… lucrurile se vad din ce in ce mai clar. Sau se simt, pentru ca e greu de crezut ca n-ati trecut macar o data printr-o situatie macar putin asemanatoare cu cea a unuia dintre cele patru personaje puse in scena de Bogdan Gagu. Daca aceasta mica probabilitate totuși se intampla, exista al cincilea personaj care nu e implicat. Persoana singuratica din exterior care traiește prin sentimentele altora. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Femeile din viata mea”:

Femeile din viata mea ” este o comedie amara cu si despre femei.   Aduce in prim plan vietile a trei prietene Rhonda Judy si Billie cu implinirile si neimplinirile lor. Este o piesa de teatru in care cred ca se poate regasi orice femeie. Cu toate ca au cariere infloritoare si o duc bine pe plan material, cele trei prietene sunt nefericite. Sunt nefericite datorita barbatilor din vietile lor. (…) Piesa descrie foarte bine relatiile de prietenie dintre femei si modul in care acestea se ajuta reciproc.  Acest lucru o face si mai amuznta pentru noi, barbatii, intrucat multora dintre noi ne este pusa pe tapet pentru prima data  o discutie ce in mod normal se poarta in “spatele usilor inchise”. Cu ocazia acestei piese am revazut-o cu drag pe Letitia Vladescu , cea care a jucat mai demult in serialul “17″ difuzat pe Prima TV. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Femeile din viata mea”:

(…)Femeile se ajuta, se asculta, se cearta si se impaca. Inevital, schimbarea se produce. Apare un el? Nu, nu despre asta este vorba. Monologul de final al Rhondei este o lectie despre iubire si implinire sufleteasca. O voce puternica, putina psihologie si o durere traita la intensitate maxima. Femeile din viata mea este un spectacol despre mine, despre tine, despre femeile din viata noastra. Un spectacol amuzant, emotionant, intrigant si usor amarui. Totusi, am avut senzatia ca putea sa spuna mai mult, voiam sa vad mai mult, sa traiesc mai mult alaturi de cele trei prietene. Sa fiu prietena lor si sa nu se mai termine seara. Despre Femeile din viata mea (si a ei si a ta) a scris Monica pe blogul lui Emil. Si ce bine a scris. „Barbatii sunt si nu sunt. ….barbatii sunt un fel e pereche de adidasi albi. Care miros. Care f*t. Care uita ca s-au casatorit.”(articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Monica Costache via emilcalinescu.eu despre spectacolul „Femeile din viata mea”:

Se numeste Femeile din viata mea. Sunt prototipuri – maritata, despartita si singuratica – personalizate foarte credibil de cele trei actrite. Sunt Billy, Rhonda si Judy, dar nu stim in viata “cui” sunt. Tot ai impresia ca trebuie sa vina si un tip la un moment dat. Dai din cap cand auzi replica ”Si barbatii? Unde sunt barbatii”. Barbatul nu vine. Foarte bine ca nu vine pentru ca daca ar veni am avea impresia ca femeile chiar sunt din viata “lui”. Fals. Cele trei femei sunt din viata noastra, a tuturor. Dar barbatii? Barbatii sunt si nu sunt. Ducele, Jerry ,Bob si proto-poponarii exista prin aceste femei. Barbatii sunt stafii incarnate verbal, niste “prezente absente”. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Crima la Howard Johnson”:

Dupa o perioada de pauza, spectacolul “Crima la Howard Johnson” revine pe scena. De aceasta data pe scena Teatrului Rosu, din Music Club. Asa ca am fost si eu la premiera de duminica trecuta. Pentru ca nu am obiceiul sa ma documentez inainte de spectacole, de teama spoilerelor, am fost placut surprins sa aflu ca de fapt piesa este o comedie 100%, fara pic de dramatism. (…) Alexandra Ionita joaca o Arlene perfecta, plina de incredere in sine si hotarata sa ucida din dragoste. Doar ca femeile sunt cam nehotarate si nu apreciaza intotdeauna dragostea pe care o primesc. Asa se ajunge ca abia in finalul piesei sa-si dea seama ce greseala a facut. Ca-n viata, de altfel. Doar ca pe scena pot exista si finaluri fericite. “Crima la Howard Johnson” este un astfel de exemplu. Din pacate, ca toate povestile de dragoste, piesa se termina destul de repede. Sau cel putin asa mi s-a parut mie, ca cele 3 acte au trecut imediat, asta probabil din cauza ca mi-a placut mult. Va invit s-o vedeti si sa-mi dati dreptate.(articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Crima la Howard Johnson”:

Crima la Howard Johnson este un spectacol mult mai pasnic si mai amuzant decat ii spune titlul. Este tipul de comedie pura, la care rasul este incredientul principal.(…) Singurii care vor muri garantat vor fi spectatorii: de ras. Despre spectacol mai am de facut 3 precizari: Am revazut-o pe Alexandra Ionita, doctorul psihiatru din Voyeur. De data asta ea vrea sa OMOARE un doctor. Nu reuseste. Devine apoi tinta. Nu era prima oara: scapase ea din mainile unui Papusar …  Am zis doctor? Scuzati: era vorba de un dentist! Tot ca o revedere, l-am revazut pe Marius Gilea pe scena, dupa ce-l vazusem in Sot de vanzare (in dubla calitate: actor si regizor). De asemenea, el este regizorul spectacolului Iubirea este un lucru foarte mare. Ambele au fost vazute la Teatrul Rosu, ambele imi lasasera o impresie foarte buna. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Crima la Howard Johnson”:

Daca pe Marius Gilea il vazusem atat in calitate de actor cat si de regizor al piesei ” Iubirea e un lucru foarte mare “ am avut parte de o surpriza placuta din partea colegilor sai de scena ( Alexandra Ionita si Conard Mericoffer ). Doi tineri extrem de talentati ce s-au ridicat cu succes la nivelul de profesionist al lui Marius Gilea.  Au reusit sa ma capteze  pe parcursul spectacolului si voi merge cu siguranta sa-i vad si in alte  piese ! Felicitari! Din punctul meu de vedere, al consumatorului de teatru, spectacolul “Crima la Howard Johnson” are tot ce ii trebuie unui spectacol de succes.  Propune un subiect interesant ( cel al trio-ului conjugal ), mereu actual;  este pus in scena de actori foarte talentati iar detaliile sunt observate si punctate foarte bine de regizorul Emanuel Parvu. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Crima la Howard Johnson”:

Crima la Howard Johnson este o comedie in 3 acte, in care situatia scapa de sub control si fiecare personaj este atat victima, cat si criminal. Un trio frumos a carui poveste te binedispune si iti da de gandit totodata. In fiecare an, Paul ii cumpara sotiei sale un ceas. Arlene este exasperata..an de an..Paul nu aduce nimic nou in relatia lor. Mitchell ii cumpara si el un ceas Arlenei, doar ca acesta este un ceas deosebit, un ceas cu cuc si evident ca Arlenei ii place. Este important sa aduci ceva nou si placut in relatie, dar asta nu inseamna neaparat ca o vei pastra pentru totdeauna. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Loredana via andreiciobanu.eu despre spectacolul  „Iubirea e un lucru foarte mare”:

(…)Plina de invataminte de duh, de tipul “Nu e asa simplu sa fii fericit. Nu e de ajuns sa iti doresti, trebuie sa planifici.” sau “In familia moderna, barbatul aduce banii si femeia sentimentele.”, de planuri practice bune de aplicat acasa, cum e calendarul nevestei proaspat devenita casnica, de implementat pentru urmatorii 50 de ani, de momente muzicale perfect alese (veti intelege cand ajungeti acolo  ), piesa reuseste sa trateze subiecte grele, ca alegerea persoanei alaturi de care sa iti petreci intreaga viata, construirea unui camin si a unei vieti comune, impartirea sarcinilor in cuplu si a banilor, nevoia de a gasi un ideal si un sens al vietii in cuplu, inevitabila rutina, provocarile fidelitatii, limitele iubirii, intr-o maniera detasata si foarte, foarte amuzanta. In ciuda titlului, “Iubirea e un lucru foarte mare” nu e tocmai o piesa romantica, ci o comedie de 1 ora si 15 minute la care veti rade pe cinste, chiar daca, pe alocuri, pare sa fie mai degraba de plans. De vazut! (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Iubirea e un lucru foarte mare”

(…)Spectacolul este structurat in 4 parti (acte), fiecare bine delimitata de catre povestitor. Care povestitor intervin din cand in cand, tocmai pentru a ne reaminti ca suntem intr-o poveste. O poveste bine narata, incredibila la prima vedere. O poveste pe care insa, cel mai probabil, am trait-o.(…) Se joaca la Teatrul Rosu, dupa nume, un loc parca predestinat acestui spectacol. Iubirea e un lucru foarte mare NU este o telenovela. Este o comedie plina de invataminte, la care radem de situatii care nu se pot intampla EFECTIV in viata noastra, dar de care ne lovim, de fapt, zi de zi. Salutari ROSII tuturor! (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Sot de vanzare”:

M-am dus la sigur intrucat stiam ca daca e in ograda Teatrului Rosu si in regia lui Marius Gilea (care a mai regizat si “Iubirea e un lucru foarte mare” – o alta comedie buna pe care v-o recomand)  piesa nu are cum sa fie altfel de cat foarte buna. Si da, am avut dreptate.  Am avut parte de o  comedie buna, plina de subintelesuri 🙂. Cu toate ca e  diferita, intrucat la mijloc erau sentimente – cu care stim ca nu-i de joaca – tranzactia are un cumparator, un vanzator si un ” obiect ” de  cumparat. (…) Pe langa subiectul inedit si probabil mereu actual, foarte interesante de urmarit pe parcursul piesei sunt contrastul dintre cele doua femei si atitudinea lui Andrei Vasilievici fata de fiecare dintre ele. Piesa mi-a placut atat de mult incat voi merge cu siguranta sa vad si  reversul medaliei ” Crima la Howard Johnson” in regia lui Emanul Parvu, cu Marius Gilea, Alexandra Ionita si Conrad Mericoffer –  de pe 11 mai 2014, ora 20:00. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Iubirea e un lucru foarte mare”:

Un vechi proverb bengalez spune ca atunci “cand inima-ti doreste casatorie, ai sa gasesti cu cine”. Plecand de la acest proverb, astazi o sa va vorbesc despre iubire si casatorie; caci da “Iubirea e un lucru foarte mare”  si daca exista sentimente , restul sunt detalii. Detalii pe care  oamenii pun accent in mod diferit. Duminica trecuta am vazut piesa” Iubirea e un lucru foarte  mare ” prezentata de Teatrul Rosu in Music Club si si m-am convins de acest lucru.(…) Pe langa subiectul intresant, un alt lucru care m-a impresionat in mod placut la aceasta piesa , a fost prezenta pe scena a povestitorului ( Sorin Saguna). (…) Despre regizor (Marius Gilea) si actori(Adina Stoica, Daniel Hara si Sorin Saguna ) numai de bine! Tineri, frumosi si talentati  au reusit sa urce aceasta piesa de teatru undeva acolo sus,  de unde probabil va fi cu greu data jos de alta  echipa.  S-a vazut asta in numarul mare al spectatorilor si in reprizele lungi de aplauze de la finalul piesei. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Iubirea e un lucru foarte mare”:

 Intr-o casnicie fericita este important sa …. sa …. sa …. Aia e important! Iubirea e un lucru foarte mare este o comedie reusita, o poveste de iubire a doi tineri, poveste imbinata frumos cu fragmente muzicale din perioada comunista si nu numai. Un spectacol romanesc cu o poveste pur romanesca si cu umor caracteristic romanesc. Ori e proasta, ori e din Lehliu.  Trei actori talentati: Tanta, Costel si povestitorul. Povestitorul, Sorin Saguna intervine in cele mai tensionate momente, sau din contra in cele mai linistite momente ale spectacolului. Fara el nu cred ca avea farmec povestea celor doi tineri. Adina Stoica este o adevarata Tanta, din fetita naiva si entuziasmata ca se marita devine o adevarata femeie care stie ce vrea si pune piciorul in prag. Daniel Hara este din poveste, are vocea si aspectul fizic al unui Costel, precum si conceptiile unui Costel… (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „De ce tocmai tu?”:

(…) Dintre toti barbatii din lumea asta… Dintre toate femeile din lumea asta… De ce tocmai tu? Viata este scurta si fiecare moment trebuie savurat. Pentru ca fiecare moment este unic si irepetabil. Clipa merita traita, indiferent cum este ea. Dragostea nu te intreaba daca vrei sa iubesti acum sau incepand de maine. Si mai ales, nu te intreaba pe cine vrei sa iubesti, nu este deloc alegerea ta. Atunci cand el / ea intra in viata ta, nu-i inchide usa. Mi-au placut mult Ioana Zarnescu si Dan Mecu. Doi actori talentati. Felicitari! „De ce tocmai tu?” este o poveste frumoasa, haioasa si trista totodata. Am vazut ceva din filmul Sweet November in povestea celor doi. Indiferent ce farsa iti joaca viata, iubirea te ajuta sa treci mai usor peste toate. „De ce tocmai tu?„, un spectacol despre iubire si adevar, plin de emotie si imprevizibil(…)” (articol complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „De ce tocmai tu?”:

„De ce tocmai tu?” – e o intrebare pe care multi dintre noi ne-o punem in momente cheie din viata. Dar este si titlul unei piese care a umplut sala duminica seara la Teatrul Roșu. Ea este poeta. Si a dat un anunt ca-si caută coleg de apartament. El este pictor. A vazut anuntul si cauta un apartament. Toate-s bune si frumoase, doar ca cei doi au caractere total opuse. Insa, cum opusurile se atrag, tachinarile se tin lant. Acest lucru nu face decat sa starneasca rasul in toata sala, deoarece atractia dintre ei se simte si din public. (…) Sunt convins ca dupa ce vedeti piesa veti privi cu alti ochi viata si relatiile interumane, sub perdeaua deasa de umor ascunzandu-se o drama profunda, mascata si de povestea de iubire dintre cei doi tineri colegi de apartament. Indiferent cat de tristi sunteti, “De ce tocmai tu” va va pune cu siguranta un zambet larg pe fata. Macar pana la iesirea din teatru, cand reveniti la viata reala. Eu n-am mai ras de mult ca la piesa asta.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Ce poti sa faci in 10 minute?”:

Diversitate. Acesta ar fi cuvantul care ar defini cel mai bine piesa “Ce poti face in  10 minute?” de la Teatrul Rosu. (…) Debutand cu o scena de amor neimpartasit, (…) trece rapid (in 10 minute) prin episoade cu lesbiene, siamezi, pregatiri romantice pentru atacuri zombie si chiar balet masculin.(…) Actori tineri, dar care si-au făcut deja un renume pe scena teatrelor mici de comedie, va vor încanta, distra si de aceasta data. I-am recunoscut pe Idris Clate si Alex Calin din “Arta” în doua dintre scenetele de 10 minute. Avand in vedere ca joaca roluri diferite in cele 2 scene, chiar sunt curios cum va arata piesa completa. E interesant sa vezi un actor avand 2 roluri in aceeasi piesa (imi amintesc de Gemenii), dar cred ca mai multe roluri jucate de acelasi actor ar crea confuzie in randul publicului facand spectacolul greu de urmarit. Oricum, abordarea aceasta de a prezenta mai multe scene in secvente de 10 minute mi se pare originala si e o idee buna de a prezenta mult in putin timp. Si nu-ti dai seama cate se pot intampla in 10 minute pana nu vezi un astfel de spectacol.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Ce poti sa faci in 10 minute?”:

Se spune ca timpul vindeca orice rana si schimba orice om. Intr-o secunda, totul se  poate schimba in jurul tau … o secunda iti  poate schimba viata in bine sau in rau. Ca sa nu mai vorbim de un minut , zece minute sau,  nu stiu, o ora,  o ora si jumatate. Astazi, iti  propun un exercitiu de imaginatie: ”ce poti face in 10 minute ?!”. Am propus acest exercitiu mai multor cunoscuti, iar raspunsurile au fost de domeniul comediei :D ( de aceea nici le fac publice)! Si ca sa nu spui ca te  provoc  doar pe tine la un astfel de exercitiu , o sa spun si eu ce pot face: pot sa rad 10 minute fara incetare atunci cand vad o comedie savuroasa alaturi de oameni dragi, intr-un loc in care deja am inceput sa ma simt ca acasa. (…) Pe langa  diversele teme propuse, la aceasta piesa mi-au placut foarte mult si  actorii … 8 actori tineri, frumosi si foarte  talentati( …), pe  care  nu-i mai vazusem jucand, dar care m-au castigat cu fiecare  mini spectacol prezentat. Mi-e greu sa spun ce mi-a placut cel mai mult la acest spectacol … poate faptul ca a reprezentat doza mea saptamanala de ras, poate faptul ca a resusit sa ma faca sa uit de ale mele, poate energia si dedicarea tinerilor actori (….) Conteaza faptul ca in Music Club, la spectacolele celor de la Teatrul Rosu gasesc de fiecare data oameni, actori, talentanti si  implicati  ce dau tot ce pot ca lucrurile sa iasa bine.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dutu Paul (pauldutu.wordpress.com) despre spectacolul „Traieste-ti fanteziile”:

Cand am vazut evenimentul pe facebook,  pe langa tema propusa si  Catalin (pe care il mai vazusem jucand), m-a atras foarte tare si locatia. Music Club, un loc cochet unde te poti duce, inainte de inceperea piesei, sa stai de vorba la un pahar de ….( ce vrei tu)… vorba  cu pietenii, unde muzica este de calitate si atmosfera relaxata. Locatia, desi ok,  insa mai putin conteaza … aici e vorba de piesa de teatru, de actori. Si DA, au fost la inaltime ambele. Pusa in scena orice piesa creste odata cu desfasurarea actiunii si la un moment dat, daca esti cosumator de teatru, prevezi (cel putin in linii mari)  deznodamantul; insa la “Traieste-ti fanteziile” nu mi s-a intamplat asta. Acolo n -am reusit nicio clipa sa prevad deznodamantul si asta m-a tinut pe jar. Acolo, faptele au luat  intodeauna o intorsatura neasteptata si cand ma asteptam ca totul sa intre in linie dreapta, izbucnea de fapt un nou conflict. Un nou conflict carea ducea un nou val de rasete si aplauze. Pentru ca asta se intampla cand se joaca piesa asta … se rade foarte mult  si zgomotos (dar asta nu conteaza), se aplauda la greu si se fluiera la vederea d-lui Cucu  :). De ce se fluiera la vederea domnului?! Cel mai curpinzator raspuns ar fi acela ca domnul Cucu isi traieste fanteziile”. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Traieste-ti fanteziile”

Saptamana trecuta, duminica, mai exact, am fost din nou la Teatrul Rosu. Tot la o comedie, de aceasta data fiind vorba de “Traieste-ti fanteziile”. Spre surprinderea mea, sala a fost mai plina decat a fost la Arta, semn ca urma a fi o piesa cu mai multa priza la public si cu un renume mai mare. Acum, ca le-am vazut pe ambele, pot spune ca si mie mi-a placut putin mai mult “Traieste-ti fanteziile”, fiind o piesa mai dinamica, cu mai mai multe personaje, care se bazeaza mai putin pe poveste si mai mult pe jocul scenic al actorilor”. (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Monica (plantutaperseverenta.blogspot.ro) despre spectacolul „Traieste-ti fanteziile”:

Duminica trecuta, de exemplu, am fost la spectacolul „Traieste-ti fanteziile” la Teatrul Rosu/ Music Club, undeva intre Universitate si Piata Unirii. Mi-a placut? Cu siguranta! L-as mai vedea inca o data? Da! De ce? De ce nu? Catalin Stelian/ „Dl Cucu” este admirabil pentru ca poate sa mearga asa de gratios cu niste cizme ale caror tocuri par amenintatore si pentru cineva ca mine (care poarta tocuri din clasa a 7a). „Doamna Cucu” / Adriana Guluteanu se foloseste de jocul de cuvinte inerent seductiei pentru a contura atmosfera „fanteziilor”; Alin Brancu, cu ale sale sprancene, m-a facut sa-mi para rau pentru faptul ca „Hotul”  are ulcer si pe Silvia Gagu/Lili o inteleg perfect cand se sperie de nebunia pe care o gaseste in apartamentul surorii ei. (…) (…) l-am recunoscut pe „dl administrator” :”replica, unde e replica”? Cum care replica? Replica aia pe care intentionez sa o folosesc de acum incolo, cand/daca voi fi pusa in situatia sa raspund intrebarii: ce fantezie vrei? Raspuns (final?) : (fantezia) „aia cu castelul, pentru ca e cea mai adaptabila”. Daca ma gandesc bine, replica asta e destul de adaptabila pentru a deveni „inside joke-ul” tuturor celor care au fost la „piesa” si e destul de „piesa” astfel incat sa o folosesti perpetuu, pentru orice fel de intrebare.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Traieste-ti fanteziile”:

Desi am citit cateva, niciodata nu m-au inspirat cartile motivationale gen „cum sa fii cel mai bun”, „cum sa fii sexy”, etc. Da, suntem ceea ce gandim; da, ne putem schimba viata in bine; da, putem aplica cateva exemple din aceste carti .. insa fiecare are propria sa viziune, este greu sa faci intocmai ceea ce scrie intr-o carte motivationala si sa reusesti. (…) John Tobias este un fin observator al societatii contemporane si al comportamentului uman. Piesa sa este o satira la adresa acestor carti motivationale. „Traieste-ti fanteziile” spune povestea unui cuplu care are nevoie sa se reinventeze. Cartea unui renumit doctor se pare ca ii poate ajuta. Conform acesteia, cei doi trebuie sa isi traiasca fanteziile, pentru a redescoperi pasiunea dintre ei. (…) O comedioara simpatica, care te atrage in poveste si te binedispune mult timp dupa ce pleci de la spectacol. Cu totii avem fantezii. In rosu, in roz, in verde sau turcoaz, sunt fanteziile noastre. Dar avem curajul sa facem ceva pentru a le trai? Sau nici macar nu recunoastem ca avem fantezii?” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „Traieste-ti fanteziile”:

Traieste-ti fanteziile la Teatrul Rosu nu este un indemn direct si indecent, este un spectacol vazut acolo. E adevarat, spectacolul te indeamna la asa ceva. (…) Trebuie insa sa evidentiez 5 chestii legate de Traieste-ti Fanteziile: 1. Imi place LA NEBUNIE cum suna Traieste-ti Fanteziile la Teatrul Rosu. Oh, da, nu se putea loc mai potrivit pentru acest spectacol. 2. Imi plac spectacolele teatrale si filmele care ironizeaza cartile de dezvoltare personala. 90% dintre ele sunt de umplutura, sunt inutile, scumpe si pot fi interpretate in orice sens. (…) 3. Mi-a placut Catalin Stelian in rol de femeie. L-am mai vazut in spectacolul De ce tocmai tu, si acolo a jucat foarte bine. As putea concluziona: joaca la fel de bine si imbracat in barbat si imbracat in femeie.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Arta”:

Waw. Si ce arta!! Ma apuc de pictura, gata, am zis!! Am sa imi fac eu singurica un asemenea tablou. 🙂 (…) Eu cred in prietenie si imi place sa cred ca atunci cand viata te incearca, nu renunti la cel de langa tine pentru nimic in lume. „Arta” este o comedie simpatica a Teatrului Rosu, o comedie despre prietenie si despre viziunea fiecarei persoane asupra unei opere de arta. Poti sa ai o panza alba si sa iti imaginezi un peisaj montan, iarna, un schior, norii albi; sau poti sa vezi .. absolut nimic. Si.. v-am spus ca imi fac tabloul meu. O panza alba pe care pot vedea orice imagine imi doresc eu.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Andrei Ciobanu (andreiciobanu.eu) despre spectacolul „Arta”:

Se spune ca “frumusetea sta in ochii privitorului”. Cel mai mult, însă, observam ca aceasta sintagma se aplica in arta, mai exact în pictura. De cate ori nu v-ati uitat la un tablou fara sa intelegeti ce ilustreaza, ba chiar sa il considerati urat sau prea simplu? (…) Daca vreti sa vedeti ce se intampla in astfel de cazuri, puteti merge la Teatrul Rosu, la spectacolul „Arta” (…) este unul foarte vesel, axat pe trairile pe care le transmit personajele, nu pe decor. Trei prieteni vechi ajung sa fie foarte aproape de ruperea prieteniei atunci cand Serge, unul dintre ei, cumpara o opera de arta pe care Marc si Ivan nu o inteleg.(…) Teatrul Rosu, un teatru modern foarte primitor, foarte bine amplasat in spatele magazinului Cocor, fix la iesirea din parcarea magazinului, ca sa aveti si unde sa lasati masina pe durata spectacolului.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emil Calinescu (emilcalinescu.eu) despre spectacolul „De ce tocmai tu?”:

De ce tocmai tu? De ce tocmai tu, dintre toti barbatii din lumea asta? De ce tocmai tu? De ce tocmai tu, dintre toate femeile din lumea asta? (…) Teatrul Rosu, in centrul capitalei, in spatele magazinului Cocor (Music Club). Un teatru alternativ, nou si interesant. Are locuri pe scaune, la mese, ori sus, la canapele. Sus nu e vizibilitatea atat de buna, dar este confort. Jos ai vizibilitate, dar confort mai scazut. Norocul meu ca sunt inalt.(…) De ce tocmai tu? – un spectacol agreabil, vazut duminica seara, pe care l-as revedea cu drag. Recomand cu mult drag, in principal celor singuri sufleteste ori freelancerilor.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Sot de vanzare”:

Are certificat de garantie si manual cu instructiuni. Nu, nu este nicio gluma. Este o comedie a Teatrului Rosu. Barbatii sunt de doua feluri: sireturi sau arici. Cei care se imbarliga si raman asa toata viata. Si cei care se lipesc, se dezlipesc, se lipesc, se dezlipesc. Genial !! (…) Spectacolul merita savurat!! Eu chiar ma gandesc sa-l revad. Pentru ca mi-a placut enorm. Totusi, mi-ar fi placut ca piesa sa se termine atunci cand Andrei pleaca dupa Oxana, iar Lena raspunde la telefonul lui Andrei. (…) Pana ajung eu sa revad spectacolul, trebuie sa caut un prieten din copilarie. O sa intelegeti cand o sa vedeti spectacolul. :)) „Sot de vanzare” este o comedie inteligenta, frumos pusa in scena la Teatrul Rosu, in Music Club. Indiferent ca ai trait intr-un trio sau doar ai auzit la cei din jur o asemenea poveste amoroasa, „Sot de vanzare” este un spectacol la care razi mult, o poveste pe care o simti si o traiesti alaturi de personaje.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Roxana Darie (touchofadream.ro) despre spectacolul „Sot de vanzare”:

Recunosc ca in perioada cat am stat in Iasi nu am fost deloc tentata sa merg la teatru sau sa poposesc intr-un local unde puteam vedea o piesa. (…) De cand ne-am mutat in Bucuresti multe lucruri s-au schimbat, inclusiv din acest punct de vedere! La initiativa unor prieteni am mers intr-o seara in Music Club unde saptamanal se tin si cateva piese de teatru gazduite de Teatrul Rosu. (…) In seara cu pricina ne-am pomenit cu un “Sot de vanzare“. (…) Nu voi intra in detalii pentru ca nu vreau sa fiu una din acele persoane care strica totul povestind actiunea, insa va voi spune ca sala a fost plina numai de rasete si aplauze, si nu doar la final! Ne-am amuzat copios si am luat acasa si cateva replici abosolut geniale.” (continuarea aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Raluca Uluiteanu (raluka-fa-teauzit.blogspot.ro) despre spectacolul „Femei in miscare”:

Cand am auzit prima oara titlul spectacolului – Femei in miscare – m-am gandit la Germania. Aici, in centrul oraselului Hilden este un monument care infatiseaza o femeie in miscare. (…) Dar nu, monumentul nemtesc nu are nicio legatura cu spectacolul Femei in miscare pus in scena de Teatrul Rosu (…) Mi-a placut mult faptul ca pe parcursul spectacolului T. si M. implica publicul in poveste, interactioneaza cu cei din sala. Noi eram oamenii de la piscina, noi eram ceilalti pasageri din avion..Frumos. Spectacolul este o comedie spumoasa, care ilustreaza aspecte importante din viata noastra, a femeilor. Vacantele trebuie sa fie relaxarea perfecta. Noi trebuie sa stralucim si sa fim placute de toti cei din jurul nostru. Sa provocam, sa fim provocate si sa ne simtim bine. Meritam asta.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ziarul Puterea (puterea.ro) despre Teatrul Rosu:

(…) un fenomen aparte este teatrul underground, extrem de bine primit de public. Diferite trupe de actori, in special tineri, gasesc cate o cafenea sau un club care le ofera spatiul. Un exemplu este Teatrul Rosu, care are circa 8 luni de la infiintare si are cate o reprezentatie saptamanala la Music Club.” (articolul complet aici)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


^